Buletin 51

 

CULTINFORM 51
Autor:  Horia Gligor

          http://www.myspace.com/thediscoballsproject

          Joi, 19 februarie 2009, de la orele 22, Clubul Fabrica găzduieşte o manifestare dedicată muzicii electronice, propusă de Discoballs şi L’Orchestre de Roche. După aceasta se vor produce DJ Vasile, VJ Aron, Rovar17, PLE, Fullogic, Tigries si Kometa  din Ungaria.
Cunoscătorii apreciază că Discoballs nu pot fi încadraţi într-un singur stil muzical, regăsindu-se la ei orientări din categoriile Electronica, Drum & Bass sau Big Beat. Undeva în prezentarea de pe sit se spune că ar fi vorba, de fapt, despre ceva aparte numit “liquid-funk”.
Tot acolo se afirmă că Zona liberă ar fi singura emisiune de muzică pur electronică de la noi, activând încă din anul 1997, în fiecare joi. 
La adresele www.myspace.com/matzedjvasile  şi www.last.fm/ music/Discoballs+Project se găsesc informaţii suplimentare, iar Radio Guerilla le transmite muzica în fiecare marţi.

          http://elena-dulgheru.blogspot.com/

          Elena Dulgheriu este doctor în “cinematografie şi media”, membră a UCIN (Uniunea Cineaştilor), ADSTR (Asociaţia pentru Dialog dintre Ştiinţă şi Religie), AZEC (Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini) şi Fundaţiei culturale Est-Vest. A avut rubrică permanentă dedicată filmului la “Luceafărul”, “Curentul” şi “Adevărul literar şi artistic”. În prezent scrie în revista “Lumea credinţei”.
Vizitatorii blog-ului pot să afle încă înainte de publicarea în ziarul “Lumina” opiniile domniei sale referitoare la polemicile declanşate de recenta lege a paşapoartelor biometrice. Articolul “Ura creştină” începe aşa:

„Recentele evenimente, declanşate de legea documentelor de identificare electronică şi biometrică au scos la lumină o seamă de problematici şi tensiuni, despre care tot evităm să vorbim.
Despre problema în sine a cuantificării biometrice şi însemnării electronice a populaţiei a început să se discute intens, în registre diferite, pe tonuri diferite, adesea, haotic, şi încă se va discuta. Credincioşii scot de pe rafturi cărţi de răsunet, pe care teologii universitari şi intelectualii “respectabili” se pare că, la vremea respectivă, le-au ignorat: “La apusul libertăţii” de ierom. Hrisodul Aghioritul, “Pecetea lui antihrist, codurile de bare şi semnele vremurilor” a diac. Andrei Kuraev, “Apocalipsa 13” de ing. Mircea Vlad, culegeri de profeţii, literatură samizdat ş.a. ş.a. Multe sunt lucrări serioase, bine documentate, argumentate, cu trimiteri la o bibliografie solidă.

          În fapt, blog-ul Elenei Dulgheriu este o colecţie de texte apărute în ultima vreme în presa scrisă.

          http://www.domenicoquaranta.net/

          Domenico Quaranta s-a născut în anul 1978 la Brescia, Italia. Critic şi curator de artă contemporană, este considerat o autoritate în domeniul utilizării multimedia în actul artistic. Colaborează sistematic la revista electronică “Flash Art [http://www.flashartonline.com/] iar opiniile sale sunt des referite în ziare sau portaluir online ca: Magazine électronique du CIAC (CA), Rhizome (US), A Minima (SP), Vague Terrain, HZ Journal, MESH (AU), RCCS (Resource Center For Cyberculture Studies, US), Maska (SLO), Around Photography (IT), FMR Bianca (IT), Digimag (IT), Exibart (IT), Noemalab (IT), Arte e critica (IT), Drome (IT), Cluster (IT), L'Unitŕ (IT) ş.a.

          La adresa http://www.imal.org/HolyFire/ se poate vedea cum arată afişul expoziţiei intitulată “Holy Fire” [Sfântul Foc], organizată de acesta împreună cu Yves Bernard  în luna aprilie 2008 la Centrul pentru Culturi Digitale şi Tehnologii de la Bruxelles. Scopul declarat a fost acela de a arăta cum noua “media art” poate să fie o punte între arta digitală şi cea contemporană, contribuind la înţelegerea şi acceptarea culturii bazată pe media digitală.
Ar fi interesant de aflat cum au acceptat vizitatorii expoziţia organizată de Domenico Quaranto la Etajul III al Casei Poporului de la Bucureşti, sub egida MNAC [Muzeul Naţional de Artă Contemporană ] unde s-a arătat naşterea primei păpuşi sexuale în laboratoarele naziştilor şi povestea singurului oraş din lume condus vreodată de un poet.
Reiterarea evenimentelor istorice se înscrie în tendinţa descrisă de motto-ul "RE:akt! Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting", fiind susţinută de proiectele a zece artişti şi colective de la Institutul de Artă Contemporană "Aksioma" din Ljubljana.

          http://www.srsff.ro/

          Societatea Română de Science-Fiction şi Fantasy (SRSFF) a fost înfiinţată la Timişoara în luna  ianuarie 2009 de grup de scriitori, traducători şi fani, implicaţi în  promovarea literaturii şi SF românească.
Scopul declarat este: “ împotrivirea la invazia superficialităţii şi a non-valorilor promovate în exces şi care pervertesc bunul gust şi perceptia generala asupra culturii”. Conducerea SRSFF este formată din: Dănuţ Ungureanu – Preşedinte, Sebastian A. Corn - Vicepreşedinte, Cristian M. Teodorescu - Secretar , Mihai-Dan Pavelescu , Marian Truţă , Cristian Tamaş , Sorin Camner - PR , Dumitru Cl. Stătescu şi Balin Feri – PR.
Cristian Tamaş notează foarte inspirat “mărturisirile” facute la persoana întâia de SF-ul  romînesc în cei 136 de ani de existenţă.
Începutul este cam abrupt: “M-am născut furios. Al dracului de furios. Şi de revoltat. Şi de revoluţionar. Şi le-am spus-o. LE-AM SPUS-O. REPUBLICA ROMÂNĂ E VIITORUL! Le-am spus-o din 1873. Din 22 martie 1873. M-a crezut cineva? Voi ce părere aveţi? Le-am spus-o pe şleau: „FINIS RUMANIAE!”. Finis, finito, kaput, kanieţ, zăend în romgleza pe care am învăţat-o cândva, undeva...”.
Stilul “vioi” se păstrează şi în continuare: “Şi, pe la 1897, am primit primul nume: „roman ştiinţific şi geografic” iar în 1898 domnul Victor Anestin m-a rebotezat utilizînd diminutivul, acela de „roman ştiinţific”...În 1899 am călătorit pe Venus, deşi mărturia mi-a fost publicată sub un titlu mai precaut, şi anume „În anul 4000 sau O călătorie la Venus”. Imaginaţia-mi îşi luase zborul şi scriam pe la 1900 despre „ultimul android, homunculi şi omul artificial”, sau „o descoperire senzaţională:anabioza”, sau „alte lumi locuite”, sau „sborul interplanetar”, sau „spaţii cu mai multe dimensiuni”...În 1954, împreună cu tovarăşii de la „Ştiinţă şi tehnică”, am concretizat un plan de măsuri pentru popularizarea literaturii ştiinţifico-fantastice (din limba tovarăşilor sovietici - naucino-fantasticeskaia literatura), care trebuia să „aibă un caracter social, să propage progresul socialist şi să prezinte formele posibile ale viitoarelor confruntări cu duşmanul de clasă”. Adică am suferit o schimbare de sex, am fost rejuvenat şi am devenit o jună pionieră reperistă a carei sarcină de partid era să regurgiteze în mod planificat şi organizat romane, povestiri, nuvele, piese de teatru, adică lucrări progresiste ştiinţifico-fantastice destinate copiilor şi tineretului. Fusesem „roman matematic”, „roman astronomic”, „roman ştiinţific şi geografic”, apoi „roman scientific” sau „ştiinţific”, „roman ştiinţific şi fantastic”, adică un domn distins cu alură de academician şi studii la Paris şi Viena şi Berlin. O postură extrem de reacţionară, n’est pas?
Dănuţ Ungureanu, preşedintele SRSFF,  este tranşant: “Ce ne oferă de fapt, prezentul? Texte stângace, plătind un tribut greu naivităţii ori deraierilor de stil, sacrificat de cele mai multe ori pe altarul „ideii”. Ca şi cum valoarea presupune ca suficientă respectarea unuia singur dintre cei doi parametri. Apariţii editoriale indigeste, consecinţă a achiziţionării de copyright-uri cu sacoşa, conform unui calcul economic în ecuaţia căruia „profit” a înlocuit definitiv „calitate”, iar capodoperele genului se văd excluse din politica „tunului”. Publicaţii de profil puţine, unele dintre ele anemice, susţinute cu materiale de strânsură, într-o democraţie a mediocrităţii» .
Aşteptăm cu interes – şi chiar cu emoţie – să vedem cu ce se va impune această asociaţie în peisajul SF al României.
Poate că istoria SF-ului ce se va scrie prin 2109  va fi împărţită în două perioade importante: înainte şi după înfiinţarea SRSFF în 2009, menţionându-se la loc de cinste şi faptul că Timişoara a găzduit în anul 1994 Congresul mondial SF.

          www.anticipationsf.ca

          Amamtorii şi profesioniştii SF pot descărca de la această adresa informaţii despre al 67-lea Congres mondial SF care se va ţine la Montreal, Canada, în perioada 6-10 august 2009.          
Sunt deja anunţaţi  participanţi cu nume  “sonore”, învitaţi de onoare: Neil Gaiman,  Élisabeth Vonarburg, Ralph Bakshi  (artist),Taral Wayne (fan celebru,), Tom Doherty (editor), David Hartwell (editor), Julie Czerneda (maestrul de ceremonii).
Pe pagina de gardă apar legături către câteva manifestări pregătitoare pentru Congresul mondial: Boskone  (13–15 februareie 2009),  Ad-Astra  (27–29martie 2009),  Anime North  (22–24 mai, 2009),  Readercon  (9–12 iulie 2009),  Polaris  (10–12 iulie 2009) şi  Otakuthon  (26–27 iulie 2009).

          http://www.elysee.fr/panoramic/index.php

          În pagina de gardă apar  14 fotografii din sălile Palatului Elysee, reşedinţa preşedintelui Franţei. Click-ul pe oricare dintre ele lansează aplicaţia de vizualizare ce permite vizitatorului virtual să comande din mouse imaginea în sus, în  jos sau  circular cu 360 grade.
Găsim şi un cuvânt specific locului: “elyseeteque”, adică arhiva cu discursuri.
Avem chiar şi posibilitatea de a adresa un mesaj preşedintelui (maximum 4000 caractere), fiind însă obligaţi să specificăm un domeniu de interes dintr-o listă de 28 de subiecte.      Desigur că printe acestea se găseşte şi cultura. Răspunsul este transmis  prin e-mail sau prin poşta obişnuită.

          http://www.shelfari.com/

          Accesarea acestei adrese permite schimbul de informaţii între iubitorii de cărţi în limba engleză. Se doreşte a fi baza unei reţele sociale, oferind posibilitatea aderării la diverse grupuri în funcţie de preferinţele literare. Forma de prezentare este intuitivă, în locul unor liste seci cu nume de cărţi şi autori, apărând coperţile acestora într-un raft. Categoriile principale stau la baza opţiunilor de agregare a sute de grupuri, accesul fiind condiţionat de inscrierea prealabilă şi alegerea unei parole : Arts & Entertainment, Authors & Writing, Blogging, Book Clubs by City, Education & Schools,
Family & Parenting, Genres, Health & Science, Just for Fun, Money & Business, Politics & History, Race, The Reading Life, Religion & Spirituality, Sexuality, Women, World Literature & Culture  şi General. 
Pentru amatorii de lecturi online este recomandată adresa http://www.questia.com/  prin care se poate ajunge la 1,5 milioane de cărţi, ziare sau articole. Costul este de 0,72 USD/oră sau 19,95 USD/lună, după o perioadă de încercare de 3 zile.
În pagina de gardă sunt recomandate numeroase legături către alte sit-uri, interesante atât pentru cititori cât şi pentru scriitorii dornici să­-şi protejeze prin copyright creaţiile:

          http://schimbdecarti.ro

          "Schimb de Cărţi" este numele unei iniţiative concretizată prin întâlniri lunare  din mai multe oraşe din Romania. Cei care încă mai au plăcerea de a răsfoi cărţile imprimate pe hârtie folosesc Internet-ul pentru a-şi organiza întâlnirile, a se cunoaşte între ei la un pahar de vorbă, ceai, bere sau suc.

          http://www.pcworld.ro/?page=node&id=16786

          Echipamentele mobile de comunicaţii de genul iPhone, Android sau
anumite telefoane permit deja accesul la cărţi în format digital, primii paşi în această direcţie fiind făcuţi de Google prin serviciul Book Search. Textele sunt indexate, aşa încât paginile pot fi regăsite după şiruri de cuvinte.
Conform informaţiilor de la adresa de mai sus, în prezent sunt accesibile romanele clasice Oliver Twist, King Henry V, Cartea Junglei  şi Cocoşatul de la Notre Dame.

          http://www.norc.ro/
La această adresă se accesează o aplicaţie interactivă dedicată vizitării oraşelor Braşov, Bucureşti , Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Poiana Braşov, Sibiu, Târgovişte, Timişoara şi a Văii Prahovei.
Străzile străbătute de realizatori sunt indicate pe o  hartă gen goggle-earth, impreună cu unghiul acoperit de aparatul de fotografiat.
http://www.banat24.net/
Acest portal este dedicat unor proiecte reunite sub numele de “turism cultural” din Timişoara. Deocamdată este doar în română,  sârbă  şi maghiară dar pe pagina de gardă sunt anunţate şi alte limbi: germană, idiş, engleză, bulgară, turcă, slovenă, slovacă, croată şi poloneză.
Vizitatorii care doresc sa-l însoţească pe domnul Anastasius Scarlatto, personajul inventat de autorul Helmuth Britz, în plimbarea lui pe strada Ungureanu, pot vedea ilustrate vechi si citi: “Uşa scârţâi, dar nu se închise. “A dracului fuşărai”, îi scăpă lui Anastasius Skarlatto. Închise uşa cât putu de bine că poarta se închidea oricum cu lacăt.O porni în sus pe Piaristengasse (Uliţa piariştilor) care va fi să se numească pe porţiuni Theresia-, Theater-, Serbengasse, Szerbutca, iar până la Piaţa Porţii Vienei (Wiener Thorplatz, numită în 1859 Ferdinandsplatz) Ballgasse, din anul 1921, strada Primăriei, iar din 1923: strada Ungureanu ba chiar (într-o hartă nedatată care trebuie să fie, după conţinut, anterioară anului 1930) strada Török  - ciudat nume pentru perioada 1920 – 1930! Căci nu numai oamenii stau sub vremi schimbătoare, ci si uliţele lor, pe care le tot rebotezează în zadarnica speranţă a uitării de sine, a ştergerii propriei memorii.
Cele nouă escale la Primăria veche, Bierhaus, Casa comunităţii evreieşti, liceul german “Nicolaus Lenau”, Memorialul Revoluţiei din 1989, casa unde a locuit poetul Ion Monoran, gimnaziul piarist, cazarma vieneză şi Catedrala ortodoxă sârbă vor aduce surprize chiar şi timişorenilor get-beget, cum a fost cazul şi la autorul acestui buletin Cultinform!
Desigur că muzeele au un loc privilegiat, legăturile către sit-urile acestora oferind, evident, informaţii la zi: Muzeul Banatului Timişoara, Muzeul Banatului, Sectia de Etnografie, Muzeul de Artă Timişoara, Muzeul Satului Banatean. Muzeul Diocezei Ortodoxe Sarbesti, Muzeul Catedralei Mitropolitane cu Arta Bisericească, Muzeul Episcopiei Romano-Catolice  şi „Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989".
Este anunţată şi implicarea Muzeului Banatului în parteneriatul pentru crearea „Muzeului virtual al originilor europene”,  la care participă muzee din Italia şi Bulgaria, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Muzeul Bruckenthal din Sibiu, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva şi Primăria Romei.                             În text apar: “Dacăeconomia divide, cultura uneşte. Dacăeconomia genereazătratamente inegale, cultura valorificăparticiparea în egalămăsură. La un an de la momentul istoric al aderării la Uniunea Europeanăa ţărilor din est, Primăria Romei are ambiţia de a contribui laconstruirea de punţi culturale între Europa Continentalăşi noile intrate precum România şi Bulgaria.”.
Frumoase intenţii, ce parcă ne mai îndulcesc amarul pricinuit de ştirile aduse de mass-media şi unii dintre vizitatorii Italiei despre valul de ură şi xenofobie revărsat în mod nemeritat asupra tuturor cetăţenilor din România, generat de faptele reprobabile ale câtorva indivizi dintr-o  minoritate încă nomadă.
Informaţii suplimentare se pot descărca de la adresa:  www.european virtualmuseum.it.


 

::Înapoi