Buletin CULTINFORM 38

Autor: Horia Gligor

http://www.cinemagia.ro/
Din pagina de gardă putem alege, după chef şi timpul disponibil, să ajungem în zonele:  Acţiune/ Animaţie/ Aventuri/ Comedie/ Crimă/ Documentar/ Dramă/ Erotic/ Familie/ Fantastic/ Film noir/ Horror/  Istoric/ Mister/ Muzical/ Război/ Romantic/ Scurt metraj/ SF/ Thriller/ Western.
Găsim în inspirata rubrică semnată de  Gloria Sauciuc  învitaţia de a  revedea cinci scene  cu dansuri şi dansatori faimoşi, din filme propuse de publicaţia Empire:
1. Bande a part ( 1964 ), cu Uma Thurman si John Travolta.
2.  Goana dupa aur/The Gold Rush (1925), cu baletul  imaginat şi intrepretat de Charles Chaplin, executat cu două chifle, pe o masă.
3. In Conformistul/Il conformista (1970) cu Stefania Sandrelli Dominique Sanda.
4. Parfum de femeie/ Scent of a woman (1992) cu Al Pacino  şi Gabrielle Anwar.
5. Regele pescar (1991) cu Robin Williams şi  Amanda Plummer pe fundalul unei mulţimi valsând în sala de aşteptare a unei mari gări.
La Bucureşti, Cristian Mungiu a fost  invitatul de onoare al Festivalului Cimemaiubit, desfăşurat în perioada 10-13 decembrie 2007 la Studio şi Union. Laurenţiu Damian, directorul artistic al festivalului, a avut cuvinte de laudă la adresa creaţiilor studenţeşti: "Foarte multe filme studenţeşti sunt mai bune decât cele ale profesioniştilor, de aceea trebuie să le facem cunoscute"

A fost proiectat şi filmul din facultate al lui Cristian Mungiu - "Mariana" - , premergătorul  stilistic şi estetic al  mult laureatului  “432" (“Palm d`Or” 2007 la Cannes şi multe nominalizări onorante). Un documentar extrem de interesant  a fost realizat de Sorin Avram  despre caravana cinematografică prin intermediul careia filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptamani şi 2 zile", a ajuns în 15 oraşe din România.

În 8 decembrie 2007 Daily News a reuşit să irite la maximum vedetele plasate pe lista neagră a celor prost îmbrăcate, cu coeficient redus de inteligenţă şi alegeri vestimentare bizare.

Cu sare şi piper sunt comentariile la diverse filme, aflate deseori la extreme, că doar aşa trebuie să fie în democraţie.
Ar fi foarte interesant să-i vedem şi faţă în faţă pe cel care afirmă:  “o doamne..altă tâmpenie de film..prima parte a fost oribilă..imi aduce aminte de terminator....ce junghiuri..scenarii proaste, regizori fără viziune, imagine de film banal..dacă apreciaţi calitatea unui film, urmariţi din nou terminator 2, predator, solaris, titanic, aliens..să intelegeţi la ce mă refer...acu, fiecare cum pricepe...doamne ajută..vz plăcută totuşi..eu,pas”  cu cel ce-şi mărturiseşte încântarea: “Filmul este interesant, uneori te ţine cu sufletul la gură şi are actori f buni . Dacă nu avea la final acea fază atât de banală şi mai mult pt copii când vrăjitoarea cea rea este învinsă filmul era excelent. Povestea este şi ea foarte frumoasă cu un final fericit.Stardust seamană puţin cu LOTR : in LOTR se caută inelul , aici se caută steaua”.

http://joox.net/faq
Stage6 se doreşte o alternativă la youtube, dar cu o rezoluţie superioară în formatul video DivX şi unde nu se admit filmele protejate prin copyright şi nici cele din categoria pentru adulţi. Contactul se face pe IRC (irc.Ashnet.org/#Joox) de unde se poate afla ce-i de făcut pentru a plasa sau descărca  un film de acolo.

www.cultura-fcr.ro
Din pagina de gardă deducem că este vorba despre un săptămânal editat de Fundaţia Culturală Română, că apare joia, are 32 de pagini şi costă  2,5 LN. Timpul acestui sit s-a oprit, însă, la nr. 14 din 2006, parcă pentru a întări ideile din editorialul lui Augustin Buzura, intitulat  “Cultura şi jocurile fanariote”:  “Nu ştiu cum se face, dar, în partea noastă de lume, drumul de la proiect la realizare, chiar pentru construcţiile fireşti şi absolut necesare, este foarte lung şi pretinde eforturi uriaşe, adesea imposibil de depăşit. Găsim, de exemplu, soluţii tehnice neaşteptate pentru a repara sau a porni un agregat, dar nu suntem capabili să construim două piese identice, să facem, adică, nişte lucruri din zona normalului, a  banalului”.
Cum ar fi, de exemplu, asigurarea vizibilităţii  unei reviste prin Internet...
Parcurgînd cuprinsul, regretăm şi mai mult că nu s-au găsit resurse pentru a se asigura în continuare postarea pe web  a revistei.
La rubrica Politică Alfred Bulai semnează articolul  “De ce să iei mită când poţi să dai?”,  Mădălina Firănescu “Nervi de primăvară”,  Adrian-Paul Iliescu, “De la vehemenţă la cultura urii”şiGeorge Maior, “Cazul Miloşevici şi ideea de justiţie internaţională”.            
La rubrica Literatură apar Mircea Iorgulescu, (O satiră. Duhului lor), Daniel Cristea-Enache, (Sentimentalul ironist), Eugen Simion, (Tânărul Eugen Ionescu (I) ) Mihai Fulger, (Atenţie! Debut cu potenţial letal! ) şi Niculae Gheran, (Bătrâneţe haine rele).   
La rubrica Media i-am reţinut pe Bogdan Ghiu, (Subiectul sublim (I)) şi     Dan Mircea Cipariu, (Aş da pagini web de la mine) din al cărui articol transcriem câteva amintiri din Casa virtuală a sculpturolul timişorean Peter Jecza: “Caut pe Net povestea care să  mă incite spre cunoaştere. O cunoaştere a unei minţi deschise, fără false ideologii (de grup, politice ori lipsite de un fir de lumină!) şi resentimente. Se întâmplă, uneori, ca să ajung pe Net dinspre cunoaşterea „pe viu“ a unei realităţi, care, mai ales ea!, îmi produce un „accident metafizic“ ori o puternică dorinţă de a scrie. Întâlnirea dintre „realitatea“ de pe Net şi cea „în carne şi oase“ poate să-mi declanşeze, de cele mai multe ori, o rupturã, o degradare a conceptului de autenticitate a relaţiei dintre materialitatea fizică şi cea virtuală ...
Să ne închipuim cu ochii minţii cum răsare pe Calea Martirilor din Timişoara un parc cu sculpturi realizate de câţiva dintre cei mai importanţi sculptori români contemporani (Ingo Glas, Dumitru Şerban, Ştefan Călărăşanu, Roman Cotoşman, Mircea Roman, Slavenca Petre, Peter Jacobi, Onisim Colta), printre ele două clopote (uşor de recunoscut, realizate de Ştefan Călărăşanu) ce intră în dialog cu o viitoare fântânã artezianã a lui Tomas Attila.
Apoi, intri în Casa Jecza. Fotografii de epoă  cu timişorence din anii de glorie ai lui Jean Moscopol şi Cristian Vasile (voluptoase, bine făcute şi cu ceasuri de argint ce intră în rezonanţă cu un „brâu“ delicat din bănuţi regali), scule vechi de bucătărie şi tâmplărie, imortele, scaune imperiale, scaune cu pernă din mătase roşie, un Vasarelly „de-adevăratelea“, icoane vechi pe sticlã, greco-catolice, „cubul imperfect“ al lui Sorin Dumitrescu după poemul arhicunoscut scris de Nichita Stãnescu, desenele Suzanei Fântânariu, notaţiile pe peretele alb ale lui Andy Jecza, care, la 18 ani, i-a dăruit un catalog...

Despre sculptorul Peter Jecza am aflat de  la adresa http://www. jecza.ro/home că este şi profesor de sculptură la Facultatea de Arte a Universităţii de Vest din Timişoara, că s-a născut în anul 1939 şi că  opera sa cuprinde peste 700 de lucrări, majoritatea în  bronz. Expune în galerii din Europa (peste 40 de expoziţii personale şi  multiple participări de grup). Autorul are multe lucrări de artă monumentală în România şi Germania, operele sale putînd fi admirate în colecţii private şi muzee din România şi străinătate precum şi la Galeria TRIADE din Timişoara. A fost distins cu premii şi medalii naţionale şi internaţionale. Ultimul vernisaj a avut loc acum câteva zile la Muzeul de Artă din Timişoara, creaţiile sale cu tentă religioasă fiind grupate sub numele RELIGO.


http://www.theglobeandmail.com/
Povestea pe care o putem descarca de la această adresă ne spune cum un tată din Toronto şi-a pedepsit fiul, folosind posibilitatea oferită de Internet pentru licitaţiile on-line. După ce l-a prins drogându-se cu marihuana în curtea din spatele casei, împreună cu nişte prieteni, desigur că a trecut la reacţiile părinteşti clasice (reproşuri, ţipete, văicărelile de rigoare pe la cunoscuţi şi comentariile despre „tineretul din ziua de azi”). 
Apoi a decis să folosească drept argument educativ decisiv cadoul pe care i-l cumpărase pentru  Crăciun, jocul video Guitar Hero III. A făcut oferta pe Internet, a fost vizitat de mai mult de 15 mii de persoane, a obţinut peste 200 USD, cu 75 mai mult decât preţul de achiziţie. Pe fotografia cu cutia jocului vândut apărea şi urarea  “Te iubesc, Isaac. Tata”.
Povestea se încheie cu mărturisirea tatălui, decis să-i cumpere, totuşi, ceva odraslei. Un alt joc, cum ar fi  Barbie as the Island Princess sau  Dancing With the Stars. Pe care, desigur, va pune un alt bilet: “Sper că ţi-ai învăţat lecţia. Tata”.

http://www.radiolynx.ro/blogs/padurea-nebuna/
Încă din capul paginii de gardă suntem avertizaţi, fără menajamente:   „Viaţa merge înainte chiar dacă tu alegi să stai pe loc…”.

Deci, aleg să nu stau pe loc şi transcriu spusele cuiva, postate în  15 decembrie şi având, parcă,  acelaşi gust cu vorbele Micului Prinţ al lui Saint Exupery:
- Cea mai înaltă şi mai bătrână salcie plângătoare din Padurea Nebună m-a tras deoparte, mai alaltăieri, şi mi-a trântit în faţa o lecţie de viaţa:
-“Dacă am reuşi să ne umplem de gânduri înălţătoare exact aşa cum baloanele se umplu cu heliu am zbura. Nu ţi-ar plăcea să zbori?”
- Ba da, i-am răspuns, din reflex, uitând că am rău de înăţime.
Iată şi ceva într-o  tonalitate pesimistă:
- Cuvinte cu greutate de la oameni cu greutate apasă  greu pe umerii mei. Educatoarea, profesorii, concetăţenii, liderii de opinie, politicienii, vedetele, jurnaliştii imi spun,  în fiecare zi, că nimic din ce aş vrea să fac sau să  fiu nu are şanse de succes, pentru că e foarte foarte foarte greu.
Totuşi, optimismul răzbate la suprafaţă:
- Numai că există un lucru pe care ei nu îl ştiu. Eu am o zână şi o Pădure Nebună, eu l-am văzut pe Harvey, iepurele invizibil, şi i-am spus poezii lui Moş Crăciun. Şi cu riscul şi privilegiul de a fi considerat nebun, afirm sus şi tare că eu cred în oameni care pot să zboare.
- Apropo. Despre baloane oamenii au crezut că nu se vor ridica niciodată de la pământ. Şi uite că, de la un punct încolo, s-au ridicat. Şi plutesc prin aer şi în zilele noastre, după legile graţiei, făcând în sâc şi în ciuda gravitaţiei.

http://www.madeinromania.ca
Acest sit găzduit undeva în Canada este dedicat comerţului electronic cu articole fabricate în România:  cărţi, discuri compacte, icoane, pălăriuţe oşeneşti şamd.
Partea de sus a paginii de gardă are câteva imagini reprezentative şi încărcate cu simboluri:  drapelul tricolor, un lan cu grâu, castelul Peleş, cazinoul din Constanţa, o bisericuţă lângă un râu.
Fiecare carte are şi o scurtă prezentare, sit-ul ieşind astfel din categoria celor pur comerciale şi putând primi şi atributul de cultural. Iată câteva extrase din prezentările unor cărţi:

• Mircea Eliade - Domnişoara Christina (Fidel abstragerii din cotidian a eroilor prozei sale fantastice, Mircea Eliade oferă cu romanul Domnişoara Christina (1936) o variantă modernă a poveştilor cu strigoi, omniprezente în folclorul românesc.
  Numai că în "povestea" sa accentul cade nu atât pe groaza celor vii în faţa morţilor în viaţă, ca în romanul gotic, cât pe misterul intrepătrunderii dintre lumea de aici şi cea de dincolo..).
• Emil Cioran - Lacrimi şi sfinţi (Încercat-am să înţeleg de unde vin lacrimile şi m-am oprit la sfinţi. Să fie ei responsabili de strălucirea lor amară? Cine ar şti? ...)
• Mihail Drumeş - Scrisoare de dragoste ("Jebs, draga mea, de ce ai făcut asta? Cum de ţi-a trecut prin minte o asemenea grozăvie? Pentru cine te-ai lipsit de ziua însorită de azi, de mâine, de miile şi zecile de mii de zile care aşteptau să le trăieşti?...Pentru ce, Jebs, dragă, scumpă, nebună, pentru ce? ...)
• 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea (Mica antologie tematică de reflecţii orale ale lui Petre Ţuţea nu mai are nevoie de prezentare. Publicată prima oară în 1993, în seria Antologiile Humanitas, apoi în colecţia Top H şi în afara colecţiilor, 322 de vorbe memorabile a atins, după 11 ani, respectabila cifră de 72 500 de exemplare vândute)
• Sanda Marin - Carte de bucate (În cei aproape 70 de ani de când domneşte, nedetronată de nimeni, în bucătăriile noastre, Sanda Marin a ajuns să însemne pentru români gustul mâncării de acasă. Acesta e ingredientul secret din cele peste 1500 de reţete adunate în prezenta ediţie integrală. Peste 1500 de reţete: mai multe decât în oricare dintre ediţiile publicate din anii 1930 până astăzi)
• Paul Lindenberg - Regele Carol I al Romaniei
  (Viaţa lui Carol I degajă tot parfumul de epocă al unui text scris în urmă cu un secol. Evocarea aparţine, în plus, cuiva care, ca apropiat al familiei regale, a stat în preajma personajului său, fiindu-i chiar întâiului nostru monarh un fel de fiu spiritual, şi l-a putut percepe în dimensiunea lui umană...Paul Lindenberg si-a publicat pentru prima data cartea in limba germana, in anul 1906).

http://www.bocancul-literar.ro/
La un eventual concurs dedicat asocierilor bizare de cuvinte, precis că numele sit-ului de mai sus ar ajunge pe podium.
Aflăm din rubrica  “Ştiri si Evenimente” că a apărut volumul "Managenent educaţional şi interferenţe", lansat în luna decembrie 2007 la  Liceul de Artă "Margareta Sterian" din Buzău. Volumul continuă seria din "Elemente de management educaţional şi cultural", dedicate promovării cercetării din învăţământul românesc.

Redacţia  Radio3net (www.radio3n3t.ro) s-a străduit mult să blocheze  atribuirea unui anume text lui Florian Pittiş. Este vorba despre o compunere melodramatică, cu greşeli flagrante,   pe  care foarte multă lume a descărcat-o din Internet,  după moartea iubitului actor, cântăreţ şi suflet al postului de radio pentru tineret.
Se pare că ar fi vorba despre  doamna Rodica Elena Lupu a cărei iniţiativă a fost drastic amendată într-un comunicat al echipei radio3net”  “Culmile penibilului şi mizeriei (folosim eufemisme, aşa ne-a învăţat Moţu) apar de abia atunci când cineva - este vorba despre publicaţia Azi din 7 august 2007, ziua înmormântării! - ia măgăria de mai sus, o editează (Pitis devine Pittiş, Mon Jarden devine Mon Jardin, numărul punctelor de suspensie se standardizează la trei cu pauză, scoate dedicaţia de la final, etc.) şi o dă la gazetă. Mai mult, infamia poartă la sfârşit două precizări, de fapt două afirmaţii fără acoperire (iarăşi eufemisme pe care ni le asumăm) şi cităm: Mesaj postat de Florian Pittiş pe site-ul Radio3Net.ro, la 1 august 2007”.

www.muzicabuna.ro
Anunţat în capul paginii browser-ului că ar deţine adevărul despre muzica românească, sit-ul oferă posibilitatea alegerii între 16 legături principale: formaţii româneşti/ melodii - MP3/ galerie foto/ versuri/ melodii copiate/ versuri proaste/ parodii muzicale/ caricaturi/ club, bar, cafenele/ cinema, teatru, TV/ SMS free/ logo-uri şi sonerii/ index artişti/ melodii - MP3/ cum te lansezi?/ trimite un demo!/ Wallpapers/ winamp skins/ playere/ editoare audio.
Pe prima pagină apare şi anunţul referitor la evenimentul muzical dedicat doar celor care au împlinit 18 ani, planificat la Bucuresti, World Trade Plaza, sâmbătă, 22 decembrie 2007, unde Alex M.O.R.P.H. mixează în deschiderea lui Paul Van Dyk. Alex M.O.R.P.H. este considerat un guru al muzicii trance şi techno, colaborând cu   DJ-ei celebri: Super8 & DJ Tab (Anjunabeats), Jochen Miller (High Contrast), Markus Schulz & Gabriel and Dresden (Armada), Sophie Sugar (ATCR) & Tatana (Sirup) şi, evident,   Paul van Dyk care în 2007 este nominalizat la 13 categorii în cadrul Trance Awards (decernarea premiilor va avea loc pe 22 decembrie, la The Emporium, Coalville, Marea Britanie, chiar in seara in care artistul va mixa in Bucuresti la World Trade Plaza).
Paul van Dyk poate fi votat la toate cele 13 categorii la adresa http://www.tranceawards.com/vote. La adresa http://dancemusic.about.com/ apare şi un interviu acordat de acesta în care mărturiseşte că i-au trebuit trei ani pentru a compune albumul.

 

::Înapoi