Buletin Cultinform mai 2006

Autor Horia Gligor

 

Arta în trafic

“Un spectacol dinamic” ar trebui să fie opinia oricărui  critic de artă referitoare la experimentul companiei TFF – Teatrul fără frontiere – care a prezentat în Bucureşti zece spectacole cu “Autobahn” del Neil LaBute în perioada 10-21 mai 2006. Motivul pentru care nu ar greşi este simplu: piesa de teatru s-a jucat  în mai multe maşini care s-au strecurat prin traficul bucureştean!  Au avut loc zece spectacole; succesul acestora a determinat noi programări, începând cu 31 mai. Regizorul piesei, Sîrbu Mihaela, oferă o şansă până acum unică spectatorilor. Aceea ca aceştia să stea la câteva zeci de centimetri de actori, ca pasageri în cele patru automobile ce pornesc la plimbare pe şoseaua Kiseleff.
www.teatrulfarafrontiere.ro. Este adresa Internet unde se găsesc informaţii suplimentare şi şi se pot face  rezervări de locuri.

Zilele filmului sârbesc

În perioada 5-11 iunie 2006 Ambasada Serbiei şi Muntenegrului în România organizează aceaastă manifestare culturală, prilej oferit amatorilor de film să se pună la zi cu realizările de referinţă din filmografia vecinilor din sud-vest. Deschiderea festivă este programată pentru luni, 5 iunie 2006 orele 19,30 la Cinemateca din strada Eforie nr.2 cu filmul “Profesionistul” în regia lui Duşan Kovacevic.
Celelalte filme programate sunt: “Nu suntem îngeri” (1992 - Srdjan Dragojevic), “Trezirea din morţi” (2005 – Miloş Radivojevic), “ Cum a devenit Harry copac” (2001 – Goran Paskaljevic), “Căpşuni în gât” (1985 – Srdjan Karanovic) şi  “Zona, fiica lui Zamfir” (2002 – Zdravko Şotra).

Elitimea şi populimea

Sociologul Vilfredo Pareto a imaginat un sistem de notare a performanţelor diferitelor categorii de elite. Astfel, cel care reuşeşte doar să să nu moară de foame va primi 1, zero-ul  fiind acordat celui care ajunge la azilul de săraci. Escrocul abil, care ştie să-i înşele pe oameni şi să scape de pedepsele codului penal, va primi 8, 9 sau 10, în funcţie de numărul celor pe care i-a înşelat şi sumele de bani furate. Deşi acest sistem a fost imaginat în anul 1916, Marcel Tolcea, autorul articolului “Elitimea şi populimea” publicat în revista timişoreană ORIZONT 5/2006, consideră sistemul propus de Pareto ca fiind extem de actual, subliniind paradoxul situaţiei în care elitele conduse exercită presiuni asupra elitelor conducătoare, dispunând de autoritate dar nu şi de putere.
În aceeaşi revistă Marcel Tolcea este personajul principal din interviul “Inteligenţa inimii, cursul scurt” luat de Robert Şerban. Profesor universitar şi de curând numit director al Muzeului de artă din Timişoara, jurnalistul veşnic tânăr mărturiseşte câteva dintre isprăvile  din prima jumătate de veac a vieţii sale. La întrebarea: “Faci parte din categoria oamenilor care au umor, care fac umor şi care râd mult. Ai fost luat vreodată drept neserios datorită acestor, să zic, calităţi?”  a răspuns:  “Sigur că sunt luat drept neserios. Nu am deloc succes la încruntaţii preocupaţi şi la solemnii găunoşi. Ocolesc, în limita evitării oricărui pericol, paranoicii gri şi chiuretaţi la zâmbet. Mă panichează cei care umblă cu soclul lor sub braţ şi, în clipa în care te întâlnesc, urcă pe soclu şi îţi vorbesc sub formă de statuie. Mă plictisesc de moarte noii funcţionari care zâmbesc tâmp şi dau din cap americăneşte, asemenea câinilor de plastic ce ornau vechile lor Dacii.”.
Motorul de căutare în Internet Google dă 313 de referinţe  în română
la cuvintele cheie “Marcel Tolcea, scriitor, jurnalist, poet”.

De ce ne-ar sta mai bine în SUA

Sub acest titlu Robert Şerban publică o “pastilă” în versiunea tipărită
a revistei săptămânale de informaţii şi reclame “Şapte seri”, ediţia de Timişoara din săptămâna 26 mai-8 iunie. Cultura juridică a cititorului va face un salt enorm şi părerea sa despre mult criticata justiţie românească se va îmbunătăţi considerabil după ce va afla cum au soluţionat judecătorii din SUA trei cauze.
Astfel, Amber Carston a obţinut despăgubiri de 113.500$ de la un restaurant din Lancaster, Pennsylvania, deoarece s-a accidentat  alunecând pe o baltă de sifon. Balta era tot opera ei, deoarece îi aruncase un pahar în cap prietenului ei, cu care se certase!               
Doar 12 mii dolari şi o sumă pentru dentist a obţinut Karei Walton din Claymount Delaware care a rămas fără doi dinţi încercând să intre pe geam în toaleta unui club de noapte şi  astfel să economisească câţiva dolari, adică taxa de intrare.
Campion de necontestat este, însă, Merv Grazinski care a obţinut 1.750.000 $ şi o rulotă nouă. Călătorind cu cea veche pe o autostradă, a pus-o pe “automat” şi s-a dus în spate să-şi facă o cafea. Rulota n-a luat în serios curba şi a ieşit în decor. Judecătorul nu a avut ce face, constatând că în manulalul de utilizare a rulotei nu scria niciunde că şoferul nu are voie să părăsească volanul!
Motorul de căutare Google ne dă 546 de referinţe în română, la cuvintele cheie “Robert Serban, scriitor, poet, jurnalist sau realizator TV”.
La adresa de Internet www.sapteseri.ro se găsesc  şi informaţii despre programarea evenimentelor cultural-artistice din Bucureşti şi alte zece  oraşe mari din România.

Simfonia “Traian în Dacia” de Giuseppe Nicolini.

Vineri, 25 mai 2006, participanţii la Conferinţa naţională a ROTARY CLUB 2241 România-Moldova au participat la un moment artistic cu totul deosebit. În  curtea  Liceului de muzică “Ion Vidu”, amenajată corespunzător găzduirii de concerte în aer liber cu resursele financiare puse la dispoziţie printr-un proiect rotarian în anul 2005, Camerata strumentale – Timişoara şi corul “Excelsior”, sub conducerile dirijorilor Enrico Cannata şi Iosif Todea, au interpretat Concertul în Do Major de Vivaldi, “Le api” de Antonio Pasculli şi simfonia “Traian în Dacia”de Giuseppe Nicolini, compozitor italian care a trăit între anii 1762-1842.
Chiar şi pentru pasionaţii de muzică simfonică, obişnuiţi ai concertelor Filarmonicii, opera lui Nicolini a fost o mare surpriză, muzica sa putând fi uşor confundată cu o combinaţie între Rossini, Mozart şi Verdi. Cu atât mai mult, libretul bazat pe evenimentele  de acum 1900 de ani a prilejuit, mai ales oaspeţilor din străinătate, să  afle câte ceva despre istoria formării poporului român.
La adresa de Internet www.rotary2241.org se găsesc şi informaţii despre acţiuni culturale, ca,  de exemplu,  relatarea despre pianista Alina Elena Bercu care  a câştigat selecţia naţională pentru Concursul Internaţional de Interpretare Instrumentală "Eurovision Young Musician" şi a reprezentat România în finala de la Viena din 12 mai. Alina a concertat la Zurich, unde susţinut un  recital împreuma cu Orchestra Tonhalle, interpretând Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestra de S. Rahmaninov. Acum în vârstă de 16 ani, a urcat pe scenă  la vârsta de 8 ani şi a  concertat cu orchestra la 10 ani. A  susţinut peste o sută de concerte şi recitaluri în ţară şi străinătate, mai ales în Germania şi SUA. Alina Elena Bercu a interpretat la concursul internaţional Alegretto din Concertul nr. 5 in Do major de W.A. Mozart, partitura cu care a câştigat şi selecţia naţională. Alături de ea au mai concurat: Austria (Daniela Koch, la flaut), Elvetia (Simone Sommerhalder, la oboi), Marea Britanie (Jennifer Pike, la vioară, la a doua participare la EYM), Norvegia (Tine Thing Helseth, la trompetă),  Rusia (Dmitri Maiboroda, la pian) şi Suedia (Andreas Brantelid, violoncel).

Ronronirea leului

Sub acest titlu am găsit pe sit-ul www.pruteanu.ro transcrierea emisiunii TV susţinută de profesorul George Pruteanu în 17 martie 2006. Cu binecunoscutul său  simţ critic  analizează încă un aspect al pocirii sistematice a  limbii române prin neinspirata impunere a noilor denumiri ale  unităţii monetare . Deşi în dicţionar moneda naţională apare sub numele “LEU –LEI”, de când s-au schimbat banii, în practică s-au impus RON-ul şi ROL-ul.
În emisiune autorul afirmă: “Lăsînd tonul şăgalnic (mîhnit-şăgalnic, că suntem în ţara lui rîsu-plînsu, al lui Nichita), ce constatăm? Constatăm că, după introducerea leului nou, s-a răspîndit o formulă bizară (mai precis: o pereche de formule: ron şi rol), care tind efectiv să înlocuiască denumirea de „leu”. Formulele ron şi rol nici măcar nu sunt româneşti. Ele provin din abrevierea sintagmelor englezeşti ROmanian New = ROmânesc Nou şi ROmanian Leu = ROmânesc Leu. Dar în sintaxa limbii române, asemenea suceli sunt excluse, nu spunem niciodată „românesc leu”. Ca să nu mai adaug că e caraghios ca, în România, să precizăm că leul e românesc şi nu e... mai ştiu eu cum, doar nu circulă mai multe tipuri de lei ca să fie nevoie să deosebim leul românesc de leul austriac, leul turcesc, leul chinezesc. Iar dacă aceasta e o formulare necesară în raporturile cu străinătatea, apoi s-o folosim numai acolo. Din păcate, nu se întîmplă aşa, formula a ajuns în toate magazinele, dughenele, tarabele, buticurile, prăvălioarele din centru sau de la periferie, din Capitală sau din ţară, pe acte, facturi, chitanţe, ba mai rău, a pătruns şi în mass-media, pe micile ecrane (l-am auzit şi la TVR) sau în ziare”.  
Ce  propune?
“Normală şi raţională mi s-ar fi părut - şi mi se pare încă, fiindcă nu e tîrziu să dăm bunului simţ cîştig de cauză - folosirea denumirii reale a unităţii monetare româneşti: leu, cu variantele „leu nou” şi „leu vechi” (prescurtat: LN şi LV sau l.n. şi l.v. După un timp, se putea trece la prescurtările L şi LV, adică prescurtarea L să însemne implicit „leu nou” - şi gata)”.
Mi-e teamă  că problema va fi rezolvată doar atunci când RON-ii, ROL-ii, sau leii vechi sau noi vor fi înlocuiţi de EURO…

Culmea cenzurii

În cadrul unei emisiuni la postul TV-cultural realizată de “caţavencul” Ioan T. Morar, acesta a afirmat că în regimul trecut la redacţia unei reviste a venit cu nişte creaţii literare un cenzor care nu a mai putut să reziste muzei creaţiei. De necrezut, dar adevărat, tot el nu a aprobat mai târziu publicarea operei sale!
În revista “Viaţa studenţească” din anii unei relative relaxări a controlului vieţii culturale de la noi, pe atunci tânărul jurnalist Ion Cristoiu a publicat un serial despre literatura “obsedantului deceniu”, adică a anilor ‘50. Printre altele a descris şi cum s-a întros de la cenzură un manuscris în care scriitorul descria o scenă din faţa unei cârciumi săteşti. Pe lângă un grup format din ţărani mijlocaşi şi un chiabur a trecut un ţăran sarac. Acesta a alunecat din cauza noroiului şi era cât pe ce să cadă. În manuscris autorul pusese propoziţia: “Ha, ha, ha râseră ţăranii…”. Cu creion roşu cenzorul scrisese preţioasa indicaţie corectoare: “Ha, ha, ha râseră mijlocaşii, ho, ho, râse chiaburul…”  împreună cu explicaţia: “astfel se subliniază diferenţa de clasă!”.
Adriana Babeţi, profesor de literatură universală la Facultatea de litere a Universităţii de Vest din Timişoara, a sesizat nedumerirea şi neîncrederea  studenţilor cărora încercase să le descrie felul în care scriitorii români încercau să ocolească şicanele cenzurii comuniste. Un student a şi contrazis-o, spunând că, în fond, nimic  nu i-ar fi împiedecat pe aceştia să dribleze cenzura difuzându-şi operele prin …Internet!
Poate doar faptul că acesta încă nu se inventase!

Premiul UNITER pentru scenografie

Adriana Grand a primit această recunoaştere din partea Uniunii Teatrale din România pentru decorul montării piesei lui Eugen Ionescu “Scaunele”, regizată de Victor Ioan Frunză la Teatrul german din Timişoara. Muzica spectacolului a fost compusă de Tibor Cári şi este redată printr-o compilaţie de procedee: suport digital, pian, sintetizator şi voci în direct.
La sfârşit de mai va fi prezentată la  Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu care reuneşte anul acesta 2 000 de artişti din 70 de ţări, în 13 secţiuni.

Despre autorul piesei, Eugen Ionescu, putem citi  pe sit-ul www.mariromani.ro (o iniţiativă a TVR) : A răsturnat toate tiparele teatrului, a dinamitat limba şi a violentat conştiinţele. Afirmat iniţial în cultura română (“NU”, lucrare în care ironizează fără reverenţe scrierile marilor figuri ale literaturii române), devine în anii '60 o glorie naţională a Franţei, la fel ca Beckett şi Sartre. S-a impus ca întemeietorul unui nou curent, teatrul absurdului, iar în 1970 devine membru al Academiei Franceze.
Vizitarea sit-ului www.mariromani.ro este o experienţă fascinantă.
Ne-am putea întreba dacă  nu cumva Eugen Ionescu ar solicita să fie scos din lista cu “cei mai mari români” dacă ar putea vedea pe cine au propus acolo unii dintre contemporanii noştri.   Şi probabil că ar mai scrie încă o piesă reprezentativă pentru teatrul absurdului…

Logodne în lemn

 Casa TRIADE din Timişoara a găzduit din anul 2000 multe evenimente culturale ce au marcat viaţa municipiului şi au transformat Fundaţia Interart Triade într-un pol atractor de primă mărime pentru cei interesaţi de frumos. Cele 100 de referinţe  pe care le oferă Google la cuvintele cheie “sculptor Peter Jecza” conturează personalitatea profesorului de la Facultatea de arte a Universităţii din Timişoara, academician în Ungaria şi fondator al Fundaţiei.
De curând, chiar şi apropiaţii familiei Jecza au fost luaţi prin surprindere la ultima expoziţie în care “maestrul sculpturilor în bronz” a dezvăluit o altă valenţă a creativităţii sale: lemnul!
Alături de fiul său Andrei, proaspăt absolvent de liceu, formează un
tandem artistic redutabil. “Aşchia care nu a sărit departe de trunchi” a reuşit să interpreteze  formele prinse de tată în  diferitele esenţe de lemn, de la nuc la tec, în cele două dimensiuni permise deocamdată de aparatul fotografic. Spun “deocamdată” deoarece la ritmul dezvoltării tehnologice cu care suntem contemporani, sunt convins că nu este departe momentul în care la Fundaţia Interart TRIADE ne va învita la prima expoziţie de artă holografică. 

 

 

 

::Înapoi