Buletin Cultinform august 2005

autor: Horia Gligor

 

Prietenul lui Florian Pittiş

            “Cel mai nou şi mai devotat prieten al lui Florian Pittiş este un mini-computer. Acesta are şi un nume  [ne pare rău, dar l-am uitat]  şi îl însoţeşte pe Moţu peste tot. Am aflat că într-o recentă călătorie la Paris, între vizitarea oraşului şi odihnă, Moţu a ales compania mecanică a jucăriei sale”.
Această informaţie a apărut acum 12 ani la rubrica Blitz a revistei Idealuri, editată la prestigiosul  liceu “Iulia Haşdeu” din Bucureşti.
Între timp, pasiunea pentru calculatoare a lui Florian Pittiş a luat şi dimensiunea concretă a postului de radio ale cărui absolut remarcabile emisiuni pot fi receptate prin Internet de la adresa www.radio3net.ro.
            Pentru cei interesaţi să simtă pulsul cultural de acum 12 ani al inimoşilor elevi de la liceul Haşdeu, spicuim câteva titluri din revistă:

1. ”Sperînd să-i împiedice transferul, profa de geogra nu i-a încheiat media”
2. “Văzute şi trăite prin gaura cheii”
3. “Stil ‘eavy, still proud (olimpicii câştigători la 6 materii)”
4. “Cum aţi dori să fie profesorii voştri?”
5. “Comunicat ACIH – Asociaţia chiulangiilor din Iulia Haşdeu”
6. “Bună, băi!”
7. “The best LP of march:  Vanghelis – 1492 Conquest of Paradise
8. “Top 10 Iulia Haşdeu” (locurile 1-10):  Metallica, Eric Clapton, Roxette, Bon Jovi, Iris, Guns n’roses, M.Jackson, F. Mercury, W. Houston şi Depeche Mode.

 

            Caricaturistul POPA’S  şi Internet-ul

            În anul 1995, în cadrul manifestărilor prilejuite de aniversarea a 75 de ani de la înfiinţarea POLITEHNICII din Timişoara, s-a organizat şi o expoziţie de caricaturi ale celebrului Ştefan Popa  - Popa’s. Vizitatorii au putut să vadă acolo şi anunţul conform căruia autorul (absolvent de Politehnică…) a intrat în Cartea recordurilor Guiness pentru viteza cu care făcea caricaturile, fiind chiar mai rapid decât un computer specializat  în acest domeniu artistic!
În prezent, în cadrul activităţii din atelierul şi galeria din Timişoara, Popa’s oferă doritorilor posibilitatea de a-l contacta prin Internet. Clientul trimite o fotografie şi primeşte caricatura, la un preţ ce pleacă de la o sută de euro. În luna august 2005 Ştefan Popa Popa s a împlinit 50 de ani.

 

            O carte mireasă

            Cunoscutul colecţionar timişorean prof. dr. Ion Iliescu prezintă în această carte bazele teoretice ale bibliofiliei. Cartea însăşi este un bun exemplu despre ceea ce înseamnă îndeplinirea criteriilor pe baza cărora un bibliofil îi apreciază calitatea:

1. formatul
2. calitatea hârtiei
3. coperta şi supracoperta
4. litera ornată de la început de frază
5. ilustraţile, care nu au doar funcţia de confirmare a ideilor cărţii ci pot argumenta în paralel textul.

Autorul afirmă:  “…deci avem o conglăsuire a textului şi a ilustraţiilor. Ambele aduc plăcerea de a contempla ilustraţiile şi de a citi textele, dar, mai ales, împreună amplifică forţa contemplării şi a plăcerii”.
Posesorul celei mai mari biblioteci particulare din ţară, organizatorul a nenumărate expoziţii de bibliofilie şi conferinţe  de la care participanţii au plecat nu numai cu multe informaţii inedite dar şi cu convingerea că omul sfinţeşte locul, profesorul Ion Iliescu  este şi va rămâne pentru mult timp elementul de referinţă a ceea ce înseamnă îmbinarea competenţei cu pasiunea.

 

Dacă e marţi, e Belgia…

A trecut mult timp de când acest film rula pe ecrane şi provoca  zâmbete superior-europene
la adresa unui grup de turişti americani în vizită pe bătrânul continent. Vizita “a l’americaine” presupunea ca autocarul să-i poarte în cât mai multe locuri în minimum de timp. Idealul lor ar fi fost să nici nu coboare din el la vizitarea muzeelor…Nelipsitele aparate foto şi camerele de luat vederi păreau personajele principale din film, excursioniştii bazându-se total pe imaginile capturate şi anticipând momentele de tihnă de acasă când, în fine, vor putea să analizeze şi să se bucure, eventual cu prietenii, de  minunatele locuri “vizitate”.
De atunci, progresele tehnologice au făcut posibil ca, în proporţie de masă, turiştii să umple terra de bytes cu fotografii sau filme. Asistăm chiar şi la apariţia unor mituri generate de tehnologia digitală video, câteva dintre acestea fiind prezentate în numărul din luna iulie a PC World-ului de redactorul şef al acestei reviste, Gabi Zamfirescu.

1. “Cu cât mai mare este zoom-ul, cu atât mai bună este camera”.  

Comentariu:  “…câteva sute de zoom digital înseamnă că software-ul care este la bază măreşte o mică parte din imagine. Rezultatul este tras de păr şi seamănă cu un tricou  spălat de prea multe ori;  ceva ce n-ai mai vrea să foloseşti”.

1. “Nu contează ce marcă de casetă digitală foloseşti”.

 Chiar dacă în reclamă apare cuvântul magic digital, asta nu înseamnă că am scăpat total de amintirile defecţiunilor benzilor magnetice analogice. Mai ales în cazul benzilor digitale ieftine, la care stratul ce suportă pelicula magnetică este de slabă calitate, zgârieriturile, răsucirile, întinderile sau motolirile pot să deterioreze atât de mult informaţia, încât nici un fel de software de corecţie să nu mai poată repara nimic..

Pentru cei interesaţi de mărirea performanţelor PC-ului lor în domeniul video, le recomand
să folosească concluziile prezentate în PC World 7-2005 după testarea în laboratoarele IDG a 19 tipuri de inscriptoare DVD şi a 21 de tipuri de monitoare CRT.

 

            Dirijabile în România

            Aflăm din nr. 22 (184) al revistei timişorene Agenda că în perioada 1915-1917, la câţiva kilometri de Timişoara, în localitatea Sânandrei, a funcţionat o bază tehnică destinată dirijabilelor, cu staţie radio, fabrică de hidrogen şi atelier de reparaţii. La adresa Internet www.aspera.ro, Bogdan Benea relatează despre colaborarea între mecanicul Dumitru Popescu, inventatorul unui tip de cârmă pentru dirijabile, prezentată la Viena în anul 1905, şi  celebrul conte Zeppelin care se pare că i-a preluat ideea şi invenţia. La 12 octombrie 1920 presa vremii anunţa că dr. Ioan Giurgiu a depus la Ministerul de război, în numele a doi ingineri din Satu-Mare, un dosar cu descrierea unui aparat care să facă avioanele invizibile prin generarea unei neguri albăstrui.
Conform informaţiior din sit-ul de la adresa www.sibiu.ro, prima ascensiune a unui dirijabil a avut loc la 3 iulie 1900. Contele Ferdinand Graf von Zeppelin (1836-1917) a avut ideea utilizării unui motor cu combustie internă pentru propulsarea dirijabilului. In anul 1904 prinţul Frederik al Prusiei a survolat Sibiul, în drum spre Bucureşti. România a mai fost în atenţia presei mondiale în anul 1929 , când dirijabilul LZ-127 Graf Zepelin a facut ocolul lumii, trecând şi prin spaţiul nostru aerian.
Filatelistul Ioan Grumuş se poate mândri cu o piesă de excepţie: o scrisoare expediată din Timişoara în regim par avion şi recomandat la 14 aprilie 1932 a ajuns la Montevideo în 2 mai 1932, fiind transportată cu dirijabilul Graf Zeppelin din sudul Germaniei până în America de Sud.
Un amănunt picant a fost găsit de autorul articolului din Agenda, V. Corduneanu, în revista “Realitatea ilustrată” din 26 octombrie 1929, unde se relata zborul unui dirijabil pe ruta Alexandria, Bucureşti, Ploieşti, Sinaia, Braşov, Cluj şi Oradea. Dr Eckner, comandantul dirijabilului, s-a opus solicitării insistente a singurei doamne de la bordul acestuia, lady Drumond-Davy. Aceasta ar fi dorit ca dirijabilul să aterizeze la Băneasa deoarece dorea să cumpere nişte …ciorapi marca “Monica” de la magazinul Solavici din str Lipscani 37.

            Un sfert din pensionari sunt online pe Internet

            Atenţia mi-a fost atrasă de fotografia de sub acest titlu al unui articol apărut în pagina 6-a a ziarului Adevărul din 3 august 2005. Arăta patru femei în vârstă, îmbrăcate ca bunicile noastre de  la ţară, stând pe o bancă la uliţă şi urmărind cu mare interes pe una dintre ele care avea în poală, peste băţul cu care se apăra, probabil, de câini, un laptop deschis! Fotografia, reuşită de altfel, mi-a adus aminte de una din aceeaşi categorie, adică prinderea în aceeaşi imagine a unor contraste evidente, pe care am văzut-o la o expoziţie de fotografii la Muzeul de Artă al României: o bătrână  peste chipul căreia timpul brăzdase cute adânci, stând liniştită pe un scăunel şi încercând cu mâinile ei muncite să rotească cubul lui…Rubik!
Cu litere mici-mici, înaintea titlului scris cu litere mari şi îngroşate, apărea şi precizarea că era vorba despre pensionarii din SUA şi nu cei de pe la noi, cum ne sugera  poza…Am trecut peste cele două şmecherii jurnalistice de captare a atenţiei (doar are valoare de lege a universului că eticheta şi ambalajul vând marfa) şi am parcurs articolul ce ataca  subiectul cam tocit  al prăpastiei digitale dintre noi şi cei din “lumea cealaltă”…
Totuşi, câteva cifre parcă merită să fie amintite, ele referindu-se la statistici făcute în Europa d e vest şi SUA

1. doar 67% dintre persoanele adulte utilizează Internetul
2. pe sexe, 68% dintre bărbaţi zburdă pe  net, faţă de 65% dintre femei
3. utilizează sistematic Internet-ul peste 84% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 de ani, cca 76 % dintre persoanele cu vârsta între 30 şi 49 de ani , 64% la cei cu vârsta între 50 şi 64 şi doar 27% dintre cei cu vârsta peste 65 de ani.
4. În cadrul grupului etnic de culoare albă, utilizează Internetul 68% dintre cei ce cunosc spaniola şi 67 dintre cei care nu o cunosc

Concluzia:  dacă se elimină din calcule lipsa de interes faţă de Internet a persoanelor în
vârstă şi a celor cu preocupări disjuncte faţă de tehnologiile informaţiilor şi comunicaţii, harta de penetrare a Internetului se suprapune perfect cu harta bunăstării materiale. Reamintim că aceste statistici provin din lumea unde un venit de 30 mii dolari pe an pune persoana respectivă la baza tabelelor,  la categoria săraci…

           
            Sintagmele fără de care ţara ar trebui să tragă oblanele

            Senatorul Adrian Cioroianu exprimă într-un articol publicat pe pagina Tîlc-show din Dilema nr 78-an II opinia sa referitoare la trei expresii atât  de utilizate în prezent, încât ar putea să devină definitorii pentru mentalitatea noastră caracterizată de un fel de cult al evazivului generalizat.
Ar fi vorba despre sintagmele   “se pare că…”,” ar trebui să”   şi  “nu ştiu, dar…”.
Jonglând cu acestea se poate spune orice despre oricine, se pot emite păreri fără teama de consecinţe şi se întăreşte cu forţa a nenumărate exemple că nu prin cuvinte articulate în fraze se poate ajunge la adevăr.
Aceste sintagme-şperaclu,  jolly-jockere-le trişorilor într-ale comunicării deschid calea unei interjecţii pline de semnificaţii, după cum încearcă autorul să ne convingă în finalul articolului:
“Aceste cuvinte de mai sus rezolvă orice. Şi poate că acesta este drumul după cum un binecunoscut personaj public, cu fani şi pretenţii, reuşea dăunăzi să să spună, în nici cinci minute de vreo 37 de ori acel cuvânt din patru litere (nu, nu era opus), aşa poate că vom ajunge să comunicăm mai puţin cu vorbe dar mai mult cu interjecţii şi vom lăsa definitiv, într-un final, farmecul frazei pentru voluptatea atotcuprinzătoarelor   biip, biip!”.
           

            Interferenţe culturale în mediul Internet

            Sub acest titlu a apărut în luna decembrie 2003 suplimentul revistei ORIZONT, editată la Timişoara.
Pe prima pagină apare afişul care  anunţă că Gabriel Liiceanu prezintă cartea lui Andrei Pleşu  “Despre îngeri”, în cadrul ciclului “Comunitate şi diversitate”, la Timişoara şi Arad. Manifestarea a fost sponsorizată de firma Microsoft România, fiind organizată de Fundaţia “A treia Europă”, Revista ORIZONT din Timişoara şi Centrul cultural judeţean din Arad.
Autorul acestui buletin Cultinform a participat la conferinţa de la Timişoara, unde Aula Magna a Universităţii de Vest a fost, ca de obicei, neîncăpătoare, numărul mare de ascultători care au stat în picioare până la sfârşit chiar şi pe hol dovedind, dacă mai era nevoie, interesul cu totul deosebit cu care  a fost receptată această iniţiativă în mediile studenţeşti, clericale, culturale şi jurnalistice.
Tot pe prima pagină a ORIZONT-ului, în cadrul articolulul Conferinţele MICROSOFT, aflăm că această manifestare nu face decât să continue şirul unor iniţiative ce coboară în timp  până la “…faimoasele iniţiative interbelice ale grupului CRITERION, strălucită exersare a unor tineri intelectuali ce vedea universul din perspectiva unei ţări ce bătea la porţile modernităţii. Putem coborî şi mai mult, până la   legendarele reuniuni ale Junimii sau putem reurca pe firul istoric spre Sburătorul lui E. Lovinescu, ori spre Cercul Literar de la Sibiu, pentru a căuta antemergători iluştri”.
Cele de mai sus justifică părerea tranşantă şi, oarecum, şocantă exprimată în prima frază a articolului:   “Într-o lume în care se vorbeşte enorm şi fără noimă, într-o competiţie deconcertată a cantitativului, iată o iniţiativă ce contrapune calitate şi consistenţă invaziei sufocante a valorilor de circumstanţă. Acolo unde proliferează lipsa de sens şi, nu arareori, vidul existenţial, orice efort de limpezire trebuie să mizeze pe certitudini. Propunem un cadru în care mai multe discipline converg tocmai pentru a realiza acest lucru: să instituie diversitatea şi solidaritatea ca principale condiţii ale comunicării în universul grăbit şi superficial al postmodernităţii”.

Infochioşcuri trilingve în euroregiunea Banat

Primăria din Timişoara a pus în funcţiune prima reţea  cu 12  infochioşcuri din România încă din anul 2000. Ducerea la bun sfârşit a acestei iniţiative şi  capacitatea de a o ţine în viaţă atât prin actualizarea continuă a informaţiilor cât şi prin şi racordarea conţinutului acestora la necesităţile cetăţeanului obişnuit, care a simţit direct că economiseşte timp şi află informaţii utile,   au justificat atât intrarea infochioşc-urilor în categoria  elementelor obişnuite ale decorului metropolitan cât şi distincţile primite la diferite concursuri.
În luna iulie, la Primăria din Szeged (din Banatul maghiar) a avut lansarea unui proiect similar, adică zece infochioşcuri cu ecrane tactile, după modelul timişorean. Ce este interesant constă în faptul că infochioşcurile din cele două oraşe au acces la o bază de date comună cu informaţii în română, engleză şi maghiară, denumită Sistem Euroregional de Centre de Informare Turistică, ce va deveni model şi pentru alte euroregiuni.
Să sperăm că nu este departe momentul în care se va considera oportună şi extinderea proiectului şi în capitala Banatului sârbesc, Novisad.
Recunoaşterile succeselor iniţiativelor Primăriei din Timişoara în direcţia utilizării tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor în scopul fluidizării fluxului informaţiilor între cetăţean şi administraţia locală nu au însemnat doar aprecierile celor care au simţit că pot economisi timp preţios. Serviciul wap al Portalului Primăriei a câştigat faza naţională la categoria e-government a Competiţiei WSA organizată de Institutul pentru Tehnica de Calcul, sub patronajul Ministerelor Culturii şi Comunicaţiilor. Acest serviciu wap permite cetăţenilor care au telefoane mobile să primească direct pe acestea comunicatele de presă ale Primăriei.
Informaţii despre concursul WSA se  găsesc la adresa www.e-content.ro.

 

 

::Înapoi