CULTINFORM BULETIN IULIE 2005

Autor Horia Gligor

 

1.Competiţia e-content, faza pe România

          La începutul lunii  iunie 2005 la  MNAR - Muzeul Naţional de Artă al României - a avut loc festivitatea decernării premiilor pentru proiectele câştigătoare la faza naţională.
Aceste proiecte  sunt calificate pentru finala mondială ce va avea loc în luna noiembrie 2005 la Tunis, alături de competitorii din alte 160 ţări.
Informaţii suplimentare şi adresele de Internet ale sit-urilor participante, nominalizate şi câştigătoare se găsesc la  www.w-content.ro
 

2.e-iniţiative la Primăria din Timişoara

          - s-a organizat o licitaţie pentru achiziţionarea unui sistem informatizat dedicat monitorizării la domiciliu a persoanelor în vârstă, singure. Acestora li se oferă posibilitatea de a solicita ajutor, în caz de urgenţă, prin simpla acţionare a unui buton
- s-a modernizat şi extins reţeaua de infochioşcuri
- ca formă concretă a democraţiei participative, s-a dezvoltat forumul de discuţii (e-democracy)
- s-au diversificat informaţiile din sit-ul primăriei şi s-a introdus noul serviciu wap prin care se pot difuza communicate  către telefoanele mobile
- s-a mărit transparenţa actelor decizionale, prin afişarea pe sit-ul primăriei a felului în care votează consilierii
- s-au diversificat serviciile la care cetăţenii au acces prin call-center
- s-au compatibilizat sistemele informatice ale primărie cu ale regiilor
- şedinţele Consiliului Local se transmit în direct prin Internet
- una dintre recunoaşterile naţionale ale succesului utilizării  TI&C în administraţie o constituie câştigarea concursului e-content, faza pe România, la categorie e-government.

3.DILEMA (veche)  despre diacritice

          In nr. 74 al DILEMEI VECHI (17-23 iunie 2005) la rubrica  “Cu ochii-n 3,14”, autorul semnat cu iniţialele M.V. sesizează:  
Constat că pe unele print-uri publicitare, pe tot felul de communicate de preăs, pe afişe, ba chiar şi în unele publicaţii, se scrie fără diacritice româneşti (căciula  pe ă, codiţa la ş şi ţ  etc.). De Internet nici nu mai vorbesc: versiunile electronice ale unor ziare şi reviste sunt scrise sistematic fără diacritice. Acum câţiva ani, când computerele nu aveau în dotare fonturi româneşti, mai înţelegeam: era criză, dom le, nu trecusem de genunchiul broaştei în materie de învăţătură virtuală. Acum, însă, slavă domnului Bill Gates, există Windows, Microsoft Office şi alte programe în versiune românească, başca tot feluri de fonturi care pot fi adăugate în cinci secunde în computer. Aşa că nu-mi rămâne să  mă întreb, enervat la culme:  de ce, nene Anghelache?
          În aceeaşi ordine de idei  subtitrarea românească de pe canalul TV Explorer are diacritice (măcar din două-n două), dar  n-are cratime. Asta chiar că n-o pricep deloc. Tot de la domnul Bill Gates trebuie să aşteptăm  o liniuţă de unire-n cuget, în simţiri şi-n ortografie?

Mai degrabă  (n.a.)  de la Comisia de specialitate a Academiei Române, în cazul în care legea i-ar da dreptul ca, în afară de a defini alfabetul şi regulile de bază ale limbii indicate în Constituţie cum  că ar fi obligatoriu de utilizat pe teritoriul patriei, să controleze şi să sancţioneze nerespectarea acestora.
Se pare că în prezent sancţionarea neutilizării corecte a alfabetului limbii române a rămas doar în sarcina profesorilor de română sau a comisiilor de bacalaureat, a vreunui director care nu semnează nici o hârtie cu text editat cu greşeli de secretară  sau un cârcotaş care nu acceptă ca numele său să apară fără diacritice pe un act notarial sau judecătoresc.   
Şi, desigur, aceştia nu au nici o autoritate asupra  instituţiei care pune la intrarea în ţară, de exemplu, numele ROMANIA   şi NADLAC în loc de ROMÂNIA şi NĂDLAC pe clădirea ce conţine punctul de trecere a frontierei şi vama, a celei care imprimă pe bluzoanele poliţiştilor POLITIA RUTIERA în loc de POLIŢIA RUTIERĂ sau asupra   televiziunilor care titrează filmele sau trec alte texte fără diacritice  sau transcriu intristătoarele elucubraţii ale insomniacilor amatori de conversaţii nocturne prin Internet sau SMS-uri.
Prea des auzitul   las-că-merge-şi-aşa , component de bază al coloanei vertebrale a mentalităţii mioritice, pe semne că a inhibat total eventualele zvâcniri ce ar aduce a control din partea CNA sau a OPC, dacă, bineînţeles, în lista de atribuţii s-ar găsi ceva ce să semene cu protecţia alfabetului şi a limbii române,  absolut fără nici un fel de legătură cu iniţiativele legislative legate de numele Pruteanu... 

4.Epidemie cu viruşi

Estimările referitoare la numărul viruşilor care vor ataca     sistemele PC în acest an indică o dublare faţă de 2004, adică vreo 40 de mii. În capul listei celor cu grad de  periculozitate deosebită stă Antiman.A, imaginat şi pus la punct de duşmani ai manelelor. Recordul ca număr de sisteme infectate îl deţine Netsky.P (cca 25%), urmat de Zafi.D şi Netsky.D.
Aşa că utilizatorii trebuie să dea dovadă de mare atenţie la deschiderea de fişiere sosite prin poşta electronică. având ataşate mesaje atrăgătoare  despre cărţi sau albume atribuite autorilor foarte la modă!
Şi dacă eforturile programatorilor de viruşi antimanele provoacă mai degrabă  zâmbete şi par chiar justificate de agresiunile tot mai frecvente prin decibelii zvârliţi în  spaţiul public de conaţionalii noştri care nu numai că
n-au călcat deloc pe la Filarmonică sau Operă, dar nici nu au cea mai mică intenţie să o facă, mai trebuie să conştientizăm faptul că în unele ţări a devenit chiar politică de stat formarea şi antrenarea de  soldaţi informaţionali.
Astfel, Duşan Baiski scrie în cartea sa  “Război pe Internet”  că în Coreea de Nord sunt antrenaţi anual circa o sută de tineri transformaţi în hackeri…La începutul lui 2004 un virus a contaminat aproape toate reţelele de calculatoare din Coreea de Sud, blocând şi traficul pe Internet. A fost pentru prima dată când serviciile reţelelor din ţară au fost afectate într-o asemenea măsură. Se  crede că a fost vorba despre un exerciţiu de atac lansat de nord-coreeni.

5.Bani din vânzarea  free-software

          Una dintre variantele de sisteme de sisteme de operare din familia UNIX se numeşte RED HAT (pălărie roşie, în română). Povestea spune că  tânărul american care a avut ideea de a face bani din vânzarea programelor ce se găsesc cu duiumul în Internet în zona liberă de constrângeri comerciale nu a reuşit să convingă nici o bancă să-i acorde credit pentru lansarea acestui gen de afacere. Mai mult, atunci când a apelat la bogatul său tată, acesta, în loc de bani, i-ar fi dăruit o pălărie roşie, împreună cu sfatul să o poarte şi astfel pecetea de „dus cu pluta” să fie pusă de pălărie şi nu de ideea de afacere!
Dar, ca în poveştile cele frumoase, până la urmă distribuţia RED HAT a avut succes financiar şi sistemul s-a răspândit în lume. A prins şi explicaţia cu ghidul prin pădure. Adică, nimeni nu te împiedică să pătrunzi în pădurea cea deasă şi întunecoasă şi să găseşti singur cărările pe care să ajungi la castel, să zicem! Nu e nici un gard în jurul pădurii şi, dacă ai simţ de orientare şi, uneori, noroc, mai şi reuşeşti să ajungi la ţinta dorită. Firma RED HAT a luat, însă rolul unui ghid care te duce direct la ţintă, oferind „mură-n-gură” o selecţie de programe asamblate într-un tot coerent, funcţional şi extrem de uşor de instalat pe PC. In plus, esenţial, pentru puţinii dolari solicitaţi pentru ghidaj se mai oferă şi posibili tatea ca o lungă perioadă  dreptul de acces prin telefon la consultaţii.
Ideea a fost preluată creator şi pe plaiurile noastre de o firmă ce vinde un CD cu informaţii dedicate curajoşilor care speră să acceseze fondurile SAPARD (proiecte în medul rural). Contra a aproape 250 mii lei vechi se poate achiziţiona prin Internet un CD ce conţine, în fapt, aceleaşi informaţii accesibile şa www.sapard.ro.

6.Cartea sonoră

          Firma cu acest nume a fost înfiinţată la Timişoara de doi asociaţi, domnii Mihai Nae şi Ştefan Mihali, emigraţi de mult timp în Austria. Dacă planurile acestora se vor transforma în realitate, din luna august clienţi din ţară şi, mai ales, străinătate vor avea posibilitatea să achiziţioneze variante vorbite ale multor cărţi, poezii, nuvele sau piese de teatru de referinţă ale culturii noastre. Literatura pe CD va fi, desigur, mult apreciată şi de nevăzători sau de conducătorii auto care vor adopta sistemul foarte la modă în SUA, îmbinând plăcerea sau necesitatea condusului cu cultura prin tehnica audio.

7.Gastronomice

          Adepţii filosofiei concentrate în afirmaţia   “Suntem ceea ce mâncăm” desigur că urmăresc cu regularitate apariţiile televizate ale unui mare expert în domeniu, Radu Anton Roman. Cartea lui cu reţete este cu mult mai mult decât o adunătură de sfaturi culinare. Scrisă cu dăruire , talent şi inspiraţie, oferă şansa unei lecturi pasionante chiar şi pentru cei care nu consideră degradant să mai înfulece din când în când câte o pizza, hot-dog sau hamburger achiziţionaţi de la semnele concrete ale succesului invaziei occidentale pe meleagurile noastre, adică din clădirile pe care tronează cu litere mari McDonald, Pizza Hut  sau Fast Food  şi, uneori, flutură arogant  în vânt şi steagurile asociate…
La adresa www.freewebs.com/comenius/team  se pot vedea rezultatele unui proiect denumit  „Health and Social Care in EUROPE”; derulat în perioada 2002-2005, în care au fost angrenate licee din Anglia, Germania, Italia, Finlanda , Cehia şi România (Colegiul Naţional Bănăţean).
Cartea de bucate conţine numeroase reţete pentru vegetarieni sau carnivori, prăjituri specifice, comentarii asupra alimentelor modificate genetic sau a mentalităţii culinare cu specific regional sau naţional, prezentată ca fiind o componentă culturală.

          8.Cultura de întreprindere
          După Maurice Thevenet, citat în cartea „Politici economice de integrare - raţionalitatea demersului informaţional”, scrisă de Alexandru Burtea şi Ioan Petroman, apărută în editura AURA din Timişoara în 2004, …în general, cultura este caracterizată de  gradul de încredere al salariaţilor faţă de conducere, intensitatea birocratică a organizării, mândria salariaţilor de apartenenţă la organizaţie, angajarea personalului în proiectele de viitor.
O referire la altă carte scrisă de Grigore Silaşi ş.c. , profesor la Şcoala de înalte studii europene a Universităţii de Vest din Timişoara (Inteligenţa economică  - armă  a războiului global), aduce în prim plan ideea că în organizaţiile bazate pe informaţie apar noi probleme de management…iar aplicarea unei politici de creaţie economică impune implicarea puternică a colaboratorilor, deci un mediu organizaţional cu o cultură solidă.
Cele şapte determinante majore prin care se influenţează alegerea de funcţii cheie prin care să se coordoneze activităţile de inteligenţă economică, fără cunoaşterea cărora nu se poate vorbi de existenţa vreunei urme  de cultură specifică, ar fi:

1. mărimea întreprinderii  (cu cât este mai mare, cu atât mai specializate sunt departamentele specifice creaţiei economice, strategiei şi sistemului de informaţii)
2. cifra totală de afaceri
3. procentajul exportului în cifra de  afaceri
4. numărul de filiale din străinătate
5. natura concurenţei
6. forma organizaţională a întreprinderii  (tipul de structură)
7. funcţiile vitale tehnice şi comerciale

9. Axa  Italia - România

Printre cei care au luat foarte în serios estimările conform cărora după
intrarea  României în UE până la 85 % din IMM-uri vor da faliment (lucru prevăzut şi întâmplat deja în Ungaria) se află şi Universitatea POLITEHNICA din Timişoara unde s-a derulat în cadrul unui proiect finanţat de Comisia Europeană seminarul dedicat abordării ştiinţifice a administrării riscurilor cu care se confruntă şi se vor confrunta firmele. În fapt, participanţii au asistat la conturarea noţiunii ERP - Engineering of risk management - prin confluenţa culturilor economice ale reprezentanţilor din Italia, Germania, Spania, Portugalia, Polonia şi România.
Din partea Parlamentului nostru a participat deputatul Ştefan Glăvan, preşedintele Comisiei de politică externă.
Comunitatea de afaceri a italienilor din Banat stă pe primul loc în ierarhia investitorilor străini şi a fost reprezentată de excelenţa sa, domnul Francesco Catania, consul general.
În istoria Timişoarei, în perioada interbelică funcţiona un Consulat General Italian. Cele mai cunoscute personalităţi implicate în studierea culturii italieneşti din acea perioadă au fost George Călinescu (o perioadă profesor la Colegiul LOGA), Silvio Guarnieri şi Ioachim Miloia. Una dintre străzile din centru aminteşte de eruditul Francesco Griselini, născut la Veneţia în anul 1717. Urmare unei vizite prelungite pe aceste meleaguri, în perioada 1774-1777, a scris şi publicat în 1780 la Milano o carte de referinţă    “Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei” . Din ea aflăm despre primul val de colonişti italieni, încă de la instaurarea dominaţiei habsburgice, când s-a simţit mare nevoie de ingineri, arhitecţi, experţi în cultura viermilor  de mătase, fabricarea acesteia, înfiinţarea culturilor de orez  sau ridicarea de clădiri  solide din piatră cioplită.
Timişoara a fost primul oraş de pe teritoriul actual al României unde s-au cântat operele lui Verdi, Donizetti sau Rossini. Primăria Veche din Piaţa Libertăţii a fost proiectată de arhitectul  Pietro del Blondio şi executată de meşteri italieni. Pentru cei pasionaţi sau doar interesaţi de istorie şi tradiţie, un argument care ar justifica situaţia din prezent în care investiţiile şi rezultatele colaborării  tehnico-economice se văd la tot pasul s-ar putea baza pe tradiţia ce ar avea la bază primul pas făcut încă acum şase sute de ani de Filippo Scolari care a dobândit titlul de  comite de Timiş, a fost cunoscut sub numele de  Pippo Spano, a înfiinţat ceva ce s-ar putea numi  axa Florenţa-Timişoara, a promovat ideile umaniştilor şi renaşterea italiană timpurie din Banat, fiind un protector şi adevărat Me cena al artiştilor şi infuziei de cultură italiană în această zonă. 

 

 

 

::Înapoi